Manifestările de anxietate nu sunt plăcute din punct de vedere emoțional pentru o persoană – cui i-ar plăcea să se simtă speriat și îngrijorat de viitor? Dacă anxietatea ne servește bine, nu este nevoie să scăpăm de ea sau să ne temem de ea, dar dacă ne acaparează încet viața, nu o înfrunta singur. Tulburările de anxietate sunt foarte ușor de tratat cu ajutorul psihoterapiei.
Anxietatea face parte din echipamentul de bază al fiecăruia, deoarece ne ajută să ne descurcăm bine în situații de pericol. Ea ne ascute simțurile și activează suficientă energie în organism pentru a scăpa în caz de pericol sau pentru a lupta cu suficientă vigoare (de unde și reacția de luptă sau de fugă). Din punct de vedere emoțional, o cunoaștem sub numele de frică. În prezent pericolul nu mai presupune o confruntare directă, astfel încât anxietatea este asociată în primul rând cu amenințările percepute (așteptate), care în viața de zi cu zi se manifestă, de exemplu, sub forma unor îngrijorări legate de sănătatea noastră, de sănătatea celor dragi sau de teama de a pierde un loc de muncă.
Dacă anxietatea durează prea mult, dacă este prea intensă sau dacă este un răspuns inadecvat la o situație care în mod normal nu ar provoca stres unei persoană, putem vorbi de tulburare de anxietate.
Tulburarea de anxietate generalizată (GAD) – declanșatorul acesteia poate fi, printre altele, stresul pe termen lung sau evenimente dificile de viață (părăsirea locului de muncă, despărțire, accidentare și limitările aferente). Este înșelătoare prin faptul că se instalează treptat și generează gradual un cerc vicios de frică, îngrijorări și anxietate, în fața căruia simțul critic al rațiunii cedează ulterior.
Tulburarea mixtă Anxios Depresivă – În timp ce GAD este mai degrabă o stare de spirit predominantă în sensul:” Mi-e frică pentru că sigur se va sfârși rău”, Tulburarea Anxietate Depresivă este ceva de genul acesta: ”Nu are rost, cu siguranță nu pot să o fac oricum”. Simți cum frica se transformă într-o stare de tristețe apăsătoare ce duce ușor la declinul general al persoanei.
Tehnicile axate pe corp pot te ajuta cu anxietatea ușoară. Ideale sunt relaxările controlate, care vor readuce organismul excitat la odihnă, ușurând astfel chiar și mintea și emoțiile încordate. Poți susține și mai mult efectul prin angajarea imaginației – oferă minții imagini în care îți trimiți grijile departe, ca o barcă pe un râu. Anxietatea este o frică deghizată, iar aceasta este adesea frica de a pierde controlul. Pentru a putea evada fricii, poți cu ușurință să practici acest exercițiu.
Următorul nivel este împărtășirea preocupărilor tale cu cealaltă persoană. Ideal este un expert, un psihoterapeut care, pe lângă sprijin, te va ajuta să înțelegi dinamica anxietății. Fără să te deplasezi, te poți conecta online cu un expert care este specializat în problemele cu acre te confrunți.
Tulburările de anxietate sunt cel mai adesea tratate prin psihoterapie, care poate fi sau nu susținută de medicație (de obicei antidepresive), în funcție de gravitatea bolii. Dacă prezinți simptome, discută cu medicul sau contacteză un psiholog sau un psihoterapeut.
Se recomandă să se excludă în primul rând bolile somatice, care pot avea manifestări similare cu tulburările de anxietate.
Psihoterapia este un instrument eficient în tratamentul anxietății, indiferent dacă suferi de simptome ușoare sau dacă anxietatea este persistentă și durează de mai mult timp. Procesul său poate semăna cu munca de detectiv, care dezvăluie treptat contexte individuale care mai târziu dezvăluie ce se află în spatele izbucnirilor de anxietate din viața noastră. Uneori, însă, sunt suficiente doar schimbări parțiale (stabilirea priorităților, planificarea timpului sau examinarea amănunțită a gândurilor catastrofale). Pot fi utilizate forme de psihoterapie individuală, de grup și online.
„Să studiez medicina era visul meu. Când, câțiva ani mai târziu, am avut în sfârșit prima mea examinare independentă a pacientului, am avut emoții și am făcut o greșeală complet banală. Bineînțeles, am fost mustrat de medicul șef și a trebuit să aud un comentariu de la un coleg care stătea lângă mine. Sigur, puteam să trec peste asta și să învăț din greșelile mele, nu am rănit pe nimeni și încă mai studiam la acea vreme, dar nu am putut. Am cedat în fața sentimentului că astfel de greșeli se vor repeta cu siguranță, iar eu voi pune în pericol viața cuiva în cele din urmă. Îngrijorările mele erau însoțite de o strângere în piept, iar treptat nu am mai reușit nici măcar să termin sesiunile obligatorii de practică. Asta m-a adus la psihoterapie. Acum știu că a te pedepsi la nesfârșit pentru greșelile pe care le faci în mod natural nu este ceva ce vreau să continui să fac. Învăț să fiu blândă cu mine însămi. Și, uneori, să râd de toate acestea.”