Cum vorbim cu cei care suferă o traumă?

Este normal să ne simțim copleșiți chiar dacă nu suntem afectați direct de război

Nu am fost niciodată învățați cum să reacționăm și cum să vorbim despre război, nimeni nu se aștepta la o astfel de tragedie în zilele noastre. De aceea vrem să vă oferim câteva sfaturi și recomandări despre cum să abordați conversațiile dificile pe care fiecare dintre noi le va avea la un moment dat.  Este normal să întâmpinăm dificultăți în a discuta cu cei afectați personal de situația din Ucraina. Este un subiect foarte sensibil și neobișnuit, pe care trebuie să îl abordăm cu respect și calm.

Una dintre cele mai puternice experiențe din viața unei persoane este războiul.

 Să fii expus unor imagini cu un puternic impact emoțional, care conțin imagini cu persoane decedate, rănite, mutilate, neputința și frica sau să fii părtaș unor astfel de evenimente, este extrem de greu.Teama constantă pentru propria viață și pentru viețile celor dragi provoacă traume chiar și în cazul persoanelor care sunt implicate profesional în armată și sau care participă adesea la ostilități. Nu este un mediu cu care te poți obișnui ușor sau pe care îl poți cataloga ca fiind ”normal”.  Calmul și încrederea sunt necesare mai ales atunci când ne ocupăm de cei care fug de războiul din Ucraina, trebuie să fim „spațiul de siguranță” pentru ei.

Concentrează-te pe nevoia lor

Când ne gândim la „conversație”, percepția este că noi suntem cei care trebuie să vorbească, să deschidă subiectul care este atât de evident. Este cumva, în mod ciudat, prima noastră asociere – un sentiment de obligație- trebuie să spunem ceva. Dar cum ar fi dacă, în loc să ne concentrăm pe ce ar trebui să spunem noi, ne-am muta atenția asupra persoanei de lângă noi, astfel încât ea să fie cea care să ne transmită emoțiile sale, nevoile sale, gândurile sale?

Ce le putem spune?

Ceea ce le putem răspunde este că: ”ești în siguranță, acum”. Trebuie să ne concentrăm asupra acestui lucru și să îl scoatem în evidență. Este normal să simțim, la rândul nostru durere, tristețe, să plângem în astfel de momente, dar, în același timp, ne vom asigura că le putem oferi ceea ce au nevoie: cazare, mâncare, apă, ajutor medical. Să le transmitem clar că, din acel moment, ne vom preocupa de siguranța și nevoile lor și ale copiilor lor. Să îi întrebăm ce nevoi au și ce putem face pentru ei.

Ce altceva putem face în această situație este pur și simplu să le fim alături, să le permitem să își exprime emoțiile și să le identifice. Dacă plâng, spun că le este greu, că sunt speriați, că nu știu ce să facă, putem spune: ”Aud că îți este greu, că ești foarte speriat, că această situație este foarte grea pentru tine”. Este important să încercăm să nu ne temem de reacțiile lor, de plânsul lor, frica lor, disperarea lor. Doar să observăm. Să nu spunem: ”Știu cum te simți, va fi bine” – astfel de mesaje pot să nu fie de ajutor. Desigur, există și bariera lingvistică, dar nu uita că semnalele nonverbale reprezintă 70% din comunicarea noastră.

Oferă-le spațiu pentru a-și înțelege emoțiile

Trebuie să fim foarte blânzi și atenți în relație cu refugiații. Recomandat este ca tu să fii persoana care ascultă, să le oferi spațiu, să îi lași să vorbească și să încerci să asimilezi informațiile pentru a se simți auziți, susținuți. Se întâmplă adesea ca persoanele traumatizate să nu vrea să vorbească despre sentimentele lor – este un răspuns la stres. Este posibil ca aceste persoane să dorească să se izoleze de cei din jur; ele pot simți că nimeni nu le înțelege. Atunci ar trebui să așteptăm.

Dacă ne gândim la ce subiecte putem discuta, cea mai bună practică este să îi urmărim, să îi ascultăm și să nu ne speriem de emoțiile puternice pe care le au de reacțiile lor. Este greu de judecat ce subiecte de conversație vor fi bune sau rele în acest moment.