Mulți dintre noi avem probleme legate de modul în care am fost crescuți de părinți și de impactul pe care îl au în viața noastră. Dar și relațiile cu frații și surorile noastre ne modelează în egală măsură, alături de ordinea în care ne-am născut. Ce rol joacă aceștia în modul în care ne dezvoltăm personalitatea și ce poți face ca părinte pentru a-ți ajuta copiii să își găsească calea către tine?
Orice copil are un rol unic în familie raportat la frații sau surorile sale, iar asta ne influențează pe măsură ce devenim adulți. Vom examina mai multe tipuri de relații din cadrul familiei, de la primul născut la cei singuri la părinți.
Suntem nevoiți, ca practic peste noapte, să ne împărțim părinții cu altcineva. Gelozia și sentimentul că suntem trecuți cu vederea pot să apară – sentimentele fiind mai intense atunci când primul născut este cu 1 până la 7 ani mai mare ca cel mic. Prin urmare, este esențial să îl pregătim pe cel mare pentru un nou membru al familiei. Cum?
Pentru că au fost nevoiți uneori sa aibă grijă de cei mai mici, frații și surorile mai mari tind să fie responsabili la maturitate, sau se simt confortabil în poziția de lider. Pot fi elevi excelenți, dar și perfecționiști cu standarde înalte pentru cei din jur. Părinții pe de altă parte, au deseori așteptări ridicate pentru aceștia și își pot proiecta propriile dorințe asupra lor.
Al doilea copil poate vedea viața ca pe o cursă în care de multe ori trebuie să-l întreacă pe primul, pe care îl admiră și vrea să învețe tot ce se poate de la acesta. Cu toate acestea, odată cu sosirea celui de-al treilea născut, poziția sa devine mai dificilă, pe măsură ce încearcă să țină pasul cu cel mare fără să își piardă locul în fața mezinului. Astfel, mijlociul este cel care trebuie să se adapteze cel mai mult.
Își poate invidia fratele sau sora mai mare pentru avantajele ce vin odată cu vârsta, iar pe cel mai mic pentru grija excelentă și educația pe care le primește.
Copiii mijlocii sunt uneori numiți “copiii sandwich” – nu au parte de atât de multă atenție din partea părinților dar au mai multe șanse să își dezvolte independența și skill-urile sociale. Nu au probleme în a se înțelege cu ceilalți, dau adesea dovadă de tact și își găsesc mai ușor locul în viață.
Este considerat deseori ca fiind răsfățat și dificil, dar nu este întotdeauna așa. Într-adevăr, este posibil să fie predispus la a arunca vina pe alții, lucru pe care părinții îl trec uneori cu vederea, având o slăbiciune pentru el. Chiar dacă și frații sau surorile mai mari au instincte protectoare față de cel mic, nu vor tolera acuzații nefondate din partea sa.
Pentru că au fost îngrijiți atât de părinți cât și de frați sau surori, copiii cei mai mici se pot obișnui cu atenția pe care o primesc de la cei din jur. Ca rezultat, pot avea dificultăți în a accepta responsabilitatea, dar pe de altă parte sunt mai relaxați și se înteleg bine cu majoritatea persoanelor.
Cei care cresc singuri la părinți pot avea dificultăți în a se integra și a își face prieteni noi, problemă care poate continua până la vârsta adultă. De aceea este esențial pentru ei să interacționeze cu alți copii cât mai des posibil.
Există de asemenea multe idei preconcepute legate de cei singuri la părinți, care le pot face viața mai dificilă. Stereotipurile cele mai des întâlnite includ ideea că ar fi răsfățați sau că au o relație dificilă cu părinții. Desigur, toate acestea sunt posibile însă totul depinde de modul în care au fost crescuți. Aceștia pot primi într-adevăr mai multă atenție din partea părinților, în special dacă sunt prea protectori, dar pot fi în același timp destul de independenți întrucât nu au frați sau surori care să îi susțină.
Mai mult decât atât, psihologii consideră frații sau surorile cu mai mult de 7 ani diferență între ei ca fiind “singuri la părinți”.
Chimia legăturilor interpersonale determină dacă frații și surorile devin atașați unii de alții și dezvoltă sentimente de iubire. Cu toate acestea, foarte importante sunt relațiile din familie si modul în care membrii acesteia comunică.
Influențele negative includ:
Surprinzător, chiar și ca frați sau surori, nu împărțim aceiași părinți. De exemplu, părinții primului născut încă se adaptează noului rol și învață despre această nouă etapă. Din acest motiv, ei vor aborda întotdeauna creșterea copiilor prin prisma experiențelor actuale.
Relațiile dintre copii sunt influențate și de armonia sau de lipsa acesteia din relația părinți – copii. Nu este vorba doar despre relația pe care o avem cu partenerul, ci și de cele cu familia extinsă sau cele profesionale. Copiii vor observa cum ne comportăm și vor integra informațiile în propria viață.
Ca părinți, este critic să nu lăsăm dispute nerezolvate, să ne acceptăm trecutul și să menținem legături sănătoase. Este ideal să lucrezi atât la fricile din copilărie cât și la problemele sau conflictele actuale din viața ta.
Este important să înțelegem că nu putem controla pe deplin soarta copiilor noștri, dar că putem seta un exemplu pozitiv pe care să îl folosească drept model în viață. Ca să facem asta, trebuie ca propria viață să fie în ordine și să lucrăm cu noi atunci când este necesar.
Vrei să faci primul pas către o viață de familie mai sănătoasă sau să rezolvi o traumă din trecut? Terapia online poate fi soluția de care ai nevoie. Avem zeci de terapeuți certificați la Hedepy cu care poți rezerva o ședință, chiar din confortul propriei case.
Dacă relațiile copiilor tăi sunt foarte problematice, este important de reținut că nu doar cel care suferă are nevoie de ajutor de specialitate, ci întreaga familie. Hedepy oferă terapie pentru adolescenți, iar toată familia poate participa prin intermediul programării cu terapeutul ales.
Dacă starea ta emoțională este o amenințare la adresa ta sau a celor din jurul tău, te rugăm să suni la 112.
Terapeuții noștri sau Hedepy s.r.o. nu sunt responsabili pentru starea ta de sănătate.