Sportul este o sursă de inspirație și este important pentru a duce o viață fericită

Sportul ca experiență culturală

Una dintre cele mai vechi sărbători ale sportului este în curs de desfășurare. Cei care au participat în acest concurs secole la rând, au ridicat mișcarea la rang de sport și experiență culturală. A devenit stilul lor de viață și profesia lor. Așadar, în acest articol am decis să le aducem un omagiu și să evidențiem atât ceea ce ne pot inspira sportivii, dar și capcanele sporturilor de elită.

Sportul ca sursă de inspirație

Sportivii, fie ei profesioniști sau amatori, par a fi puternici nu doar din punct de vedere fizic, ci și mintal. Pe lângă dezvoltarea formei fizice, o parte din antrenamentul lor zilnic se referă și la cultivarea rezistenței mintale, a concentrării, a artei de a percepe momentul prezent și de a depăși zona de confort. Toate aceste abilități ne sunt utile într-o măsură mai mică în viața fiecăruia.

Reziliența mintală este sporită de antrenamentul în sine și de efortul care îl însoțește. Fiecare atlet știe din experiență că efortul face parte din viață, nu doar din sport. El este chiar autoindus, ceea ce provoacă adesea neînțelegeri în rândul celor care nu sunt sportivi. Bineînțeles, îl controlează, îl dozează și știe că este limitat în timp. Forța și puterea atletului cresc odată cu efortul. Prin efort, ca și prin plăcere, ne percepem mai clar puterea fizică.

Depășirea zonei de confort ajută la dezvoltarea talentului și îl conduce pe atlet la limitele unde se întâlnește pe sine însuși. Îl aduce la o cunoaștere autentică, care cu greu poate fi experimentată în siguranța confortului. Nu degeaba se spune că viața începe dincolo de zona de confort. Acolo suntem obligați să răspundem la noi provocări. Acest lucru ne pune în situații pe care nu le-am mai întâlnit niciodată. Iar descoperirea de noi experiențe face ca viața să fie mai variată.

Așadar, chiar și pentru cei care nu sunt sportivi, este bine să realizeze că disconfortul care vine odată cu antrenamentul ca sportiv nu este neapărat un lucru rău. De fapt, acesta ne crește rezistența fizică și ne întărește imunitatea. De asemenea, adaugă o nouă dimensiune la confortul cotidian pe care îl luăm adesea ca pe ceva de la sine înțeles și îl putem aprecia mai mult.

Concentrarea în timpul antrenamentului este necesară nu numai pentru performanța în sine, ci și pentru a realiza că sportivul se află pe o graniță periculoasă unde nu trebuie să facă nicio greșeală. În caz contrar, el va plăti cu sănătatea sa sau îi va pune în pericol pe alții. Concentrarea ajută la conectarea la propria fizicalitate, la resursele fizice și la alocarea conștientă a forței. Ea îl pune pe sportiv în contact maxim cu el însuși și îl distrage în siguranță de la reacțiile de stres care, altfel, i-ar afecta performanța.

A fi în momentul prezent înseamnă că o persoană este conștientă de ceea ce simte, de ceea ce face și de ceea ce are nevoie pentru a da tot ce are mai bun. Prezența în care se află capătă o cu totul altă dimensiune decât dacă s-ar gândi la ce va aduce ziua de mâine sau la ce a fost ieri. El o trăiește pe deplin și în mod conștient. Acest lucru o va face să rămână în memoria sa. Devine o experiență bogată din care el continuă să se inspire. Nu este posibil să fim tot timpul în momentul prezent, deoarece suntem adesea copleșiți de gânduri legate de viitor și de trecut. Dar, potrivit budiștilor Zen, doar cei care pot fi în momentul prezent pot fi cu adevărat fericiți.

Pentru cei care nu sunt sportivi, antrenamentul pentru a se concentra și a rămâne în momentul prezent este, de asemenea, foarte important, de exemplu la locul de muncă, unde putem face mai mult în mai puțin timp dacă ne concentrăm. Ne putem concentra, de exemplu, prin exerciții de respirație sau meditație și izolându-ne de distrageri – nu doar fizic, ci și mntial.

Motivația este întotdeauna importantă. De ce întreprinde cineva în mod voluntar ceva provocator, uneori periculos? În mod ideal, pentru că îi face plăcere! Principala motivație pe care un sportiv se poate baza în situații dificile este bucuria mișcării în sine. O altă motivație este victoria sau clasarea pe un loc bun. Cu toate acestea, acest lucru poate fi adesea dezamăgitor – nici performanța concurenților, nici circumstanțele, inclusiv norocul, nu pot fi controlate.

Pentru sportivii de agrement, aceasta este o veste bună – putând să facă sport oricând doresc, este mai probabil ca ei să păstreze mișcarea distractivă. Nevoia de a-și câștiga existența poate deveni, de asemenea, o motivație pentru sportivii de elită în timp, iar acest lucru îi poate face uneori să uite de bucuria pe care le-o aduce mișcarea.

Sportul nu dezbină, ci aduce împreună

Sportul, fie el de echipă sau individual, creează prietenii, consolidează relațiile și ne îmbunătățește abilitățile sociale. În sport, toată lumea este egală, indiferent de rasă sau de convingerile politice și religioase. Sportivii „adevărați” ar trebui să fie cinstiți, să respecte regulile și puritatea sportului, fără dopaj.

Aud adesea că sportul este cea mai bună terapie. Din cele de mai sus, o astfel de concluzie ar fi validă. Cu toate acestea, ceea ce se întâmplă nu de puține ori este că el devine o soluție de substituție sau umple spațiul altor domenii ale vieții, conștient sau nu. Prin urmare, este bine să fim atenți atunci când sportul, performanța sau excelența fizică devin principala sau singura preocupare. Sportul devine o dependență atunci devine o metodă a te refugia, la fel ca într-o sticlă de alcool.

Deși mișcarea pune accentul pe experiențele noastre și ne aduce în noi înșine, este la fel de important să ne verbalizăm sentimentele și să înțelegem procesele care se trezesc în noi.