Psihoterapia ne poate ajuta să înțelegem ce este cu adevărat important pentru noi. Ne putem ajusta volumul de muncă, personal și familial în consecință, pentru a obține un echilibru acceptabil.
Pe scurt – este un echilibru între viața profesională și cea personală. Dar acest lucru nu poate fi separat, munca sau studiul fac parte din viață, iar importanța lor se schimbă în diferite etape ale vieții. Este mai bine să ne gândim la armonie, care contribuie la satisfacția generală a vieții. Mulți oameni au preferat timp îndelungat munca în locul vieții personale și a odihnei, ceea ce poate duce la o serie de probleme personale și chiar la epuizare profesională.
Baza este de a răspunde sincer la întrebarea care sunt prioritățile noastre actuale de viață. Și să le acordăm atenție, nu să încercăm să facem totul și să fim perfecți în toate. Nu poți fi în același timp un manager executiv și o mamă cu normă întreagă. Este important să îți găsești timp să te odihnești, să dormi și să ai grijă de tine, nu doar de ceilalți. Iar dacă simți că „trebuie” să muncești din greu, caută de unde vine acest sentiment și ce înseamnă „trebuie”, psihoterapia poate fi utilă. Tehnicile de gestionare a timpului pot ajuta, de asemenea, la organizarea muncii și a vieții de familie.
Motivația este esențială, fără ea schimbările în gestionarea timpului sunt dificile. La început, este necesar să ne dăm seama ce facem, de ce și cât timp ne va lua. Apoi, gândiți-vă la ceea ce poate fi limitat sau delegat. Faceți o hartă a ceea ce ne mănâncă timpul și cum putem să le eliminăm. Apoi, trebuie să planificăm când și ce vom face. Ceea ce am planificat trebuie să fie respectat, dacă este posibil. Tehnicile orientate spre concentrare ne ajută în acest sens. De asemenea, este necesar să ne rezervăm timp pentru a ne odihni și a ne opri. Nicio tehnică de gestionare a timpului nu funcționează singură, trebuie să găsim ceea ce ni se potrivește cel mai bine.
Un workaholic preferă munca în fața oricărui alt lucru, doar munca îi dă un sentiment de însemnătate și utilitate. El oferă performanțe înalte și adesea le cere celorlalți. Workaholicul nu are hobby-uri, își limitează timpul petrecut cu familia sau prietenii. Atunci când nu lucrează, se poate simți vinovat. Workaholicul lucrează de obicei pentru a compensa o problemă internă, absența relațiilor, lipsa de încredere în sine etc. Workaholismul duce adesea la sindromul de epuizare profesională.
Motivația este esențială, un workaholic trebuie să fie conștient de dependența sa și să vrea să facă ceva în acest sens. Psihoterapia este o parte importantă a tratamentului, ajutând la înțelegerea motivelor dependenței, la reevaluarea priorităților și la căutarea altor surse de satisfacție interioară. Este necesar să se reducă activitățile de muncă, să se consolideze relațiile sociale, să găsească hobby-uri noi sau să le reînnoiască cele anterioare. Tehnicile de relaxare și un stil de viață sănătos în general vor contribui, de asemenea, la ameliorare. Este un proces pe termen lung și este în regulă să nu fiți singuri.
„Burnout m-a prins la terapie. După șapte ani într-o poziție de top management, lucrând douăsprezece ore pe zi, trăind mult stres și neavând timp pentru familie, am avut o cădere nervoasă. Soția mea mi-a dat un ultimatum, fie terapie, fie divorț. În terapie, am descoperit că nu mă antrenam din cauza perfecționismului meu extrem. Nu puteam delega sarcini, voiam să fac totul singur pentru a face tot ce era mai bun. Încă învăț să nu mai am pretenții atât de mari și mai ales să îmi găsesc timp să mă odihnesc. Mi-am reevaluat prioritățile și acum pun familia mea pe primul loc.”